Ajuta-ma sa-mi aleg un motto pentru 2009! :)

Deşi sună a campanie umanitară, nu am de gând să vă las să-mi faceţi sugestii. :) Mâine voi pleca din nou de-acasă pentru a mă lua la trîntă cu marele oraş, lucru pe care-l privesc de fiecare dată cu aceiaşi ochi în ciuda faptului că de 3 ani se abate sistematic prin viaţa mea. Nu am neapărat chef de asta, e mereu la fel, iar impactul cu repetabilitatea mă face să fiu prostuţ. Mereu mi-a plăcut să fiu blînd cu mine. :)
Deja ştiu tot, VISEZ pînă şi orele la care mă voi da jos din tren, ştiu că o să plîng după 93 şi că o să-mi fie frig pentru că sunt incapabil să-mi pun fularul cum trebuie sau să mă închei la geacă asemenea unui om normal.

O să stau în picioare în troleibuz pentru că o să trebuiască să-mi sprijin genţile, şi după vreo 45 de minute o să păşesc în scara blocului pe care n-o s-o pot numi vreodată CASĂ. Nu sună tocmai a VIS, nu e nici măcar o previziune, ci un fel de jurnal al dimineţii de luni. Urmează despachetatul, sentimentul de vinovăţie faţă de eforturile mamei şi ideea genială cu somnul. O să mă culc, n-o să VISEZ, dar vă veţi da seama mai tîrziu de ce. La un moment dat mă va chema telefonul şi voi ceda presiunii pleoapelor care o să-mi ceară să se deschidă. Cred că s-a făcut deja două. Mi-am luat şampon Dalin ca să nu mă usture ochii, aşa că o să mă bucur să-l folosesc. Acum am ocazia.

Chiar dacă nu e elveţian, cesul telefonului meu reparat nu se prea înşeală. Îmi vin multe chestii în cap, nu au răbdare să le scriu pe ceva şi pleacă hlizindu-se la mine. E 4 jumate şi nu mai are rost să mă chinui să fiu serios. Sînt "de seară", aşa că fug după un loc la geam în 368. Nu sună tocmai a viaţă, probabil nici a vis :). Totuşi, cred că o fi parte din vreunul. De-aia mă aflu aici.

So, în 2009, nu-mi propun decît să fiu interpretul propriilor mele vise, aşa cum am furat eu sloganul de aici. Acum probabil trebuie să fac un sondaj cu întrebarea "Va reuşi Emi? :O" :)