Steaua - Poli Timişoara - my way

Totul a început la un fotbal. Băieţii au meritat să fie roş-albaştri pe echipament în primele 45 de minute din meciul cu Poli şi i-au cam zăpăcit pe nesimţiţi. Fioroşii de la "SUD" erau la handbal şi atmosfera pe stadion era friendly. Gigi îşi făcea apariţia auditiv doar la modul simpatic, ăla în care a fi înjurat e aproape obligatoriu şi clişeic.

Timpu' a trecut în voia lui, goluri s-au mai dat, iar amestecul de stări s-a definit într-un 3-3 nefericit.

Partea urâtă de-a dreptul vine acum. Eliberatorii Stelei, yes, tot SUDU', au hotărât că trebuie să facă ceva pentru a-şi rotunji demersul. De aici şi până la singurul mod în care ei pot protesta, adică unul cretin, nu a mai fost decât un pas.

Acum o să vorbesc fără să am argumentul vârstei. "De când merg pe stadion" n-am mai ochit faze care să miroasă a retard la fel de intens ca cea de ieri. Inteligenţa nu se măsoară în dimensiuni de BRAND, iar asta înseamnă că-i alăturăm masei dobitoace şi pe ăia de la firma de pază. Presupuşii fani s-au bătut fără epitete cu toţi şi au făcut să se înţeleagă că războiul lor personal e cu iq-ul înainte de Gigi, Argăseală, Dragomir sau alţii care n-o să-ncapă în cărţi de istorie.

Îmi place fotbalul, îndrăgesc felu-n care le stă împreună roşului cu albastrul, dar cred că începe să-mi fie ruşine că mă confund cu unii de-ai noştri.